Све што има почетак, носи и свој крај. Али окончање једне етапе живота може свима нама донети неке нове и мирније дане у животу, посебно онда када нам на врата покуца пензија.
То се догодило у току ове недеље, када је наша колегиница, професор, магистар и докторанд географије, Илуца Панчован, одржала последње часове у нашој школи. Многе генерације и колеге ће је памтити по ведром духу и осмеху, као и изразитој посвећености позиву професора ког је током каријере марљиво градила. Колектив се свесрдно потрудио да је пријатно изненади и на један врло леп начин захвали на вишедеценијској плодотворној сарадњи, уручивши јој пригодне поклоне.
Овом приликом јој се још једном захваљујемо на успешној сарадњи и желимо да што дуже ужива у више него заслуженој пензији.
Припремио: Иво Торбица
Tot ceea ce are un început, are și un sfârșit. Însă încheierea și finalizarea unei etape din viață poate aduce pentru fiecare dintre noi zile noi și mai liniștite, mai ales atunci când pensia ne bate la ușă.
Asta s-a întâmplat în această săptămână, când colega noastră, profesoara-magistră-doctorandă în geografie, Iluța Panciovan, a susținut ultimele ore în școala noastră.
Multe generații și colegi o vor păstra în amintire pentru spiritul său vesel și zâmbetul cald, precum și pentru devotamentul deosebit față de profesia de profesoară, pe care și-a construit-o cu sârguință de-a lungul carierei.
Colectivul s-a străduit din suflet să o surprindă plăcut și să-i mulțumească într-un mod frumos pentru colaborarea roditoare care a durat decenii, oferindu-i cadouri simbolice.
Cu această ocazie îi mulțumim încă o dată pentru colaborarea de succes și îi dorim să se bucure cât mai mult timp, de o pensie mai mult decât meritată.
Scris de: Ivo Torbica
Traducere: Sandra Mișcovici Zajka