У петак, 1. новембра 2024. године, у школи је реализован семинар „Инклузија – од теорије до праксе 2“. Предавач је био диппломирани педагог, Бојан Грујић.
Учитељи и наставници су се упознали са моделима и начинима рада са децом која имају проблеме у понашању и како да овладају стратегијама успешног рада на препознавању и превазилажењу проблема у учењу, уз конструктиван разговор, радионице, као и изношење искустава и навођење примера из свакодневне праксе.
Своје виђење о овој актуелној и врло важној теми, у интервјуу за наш школски сајт, изнео је предавач, дипломирани педагог, Бојан Грујић.
Код нас сте већ по други пут. Који је циљ Ваше данашње посете?
– Циљ јесте реализација програма, који је ишао преко Покрајинског секретаријата за образовање. Тиче се инклузије. Данас смо држали семинар „Инклузија – од теорије до праксе“. Исти се бавио јачањем компетенција наставника за примену стратегија рада у оквиру инклузивног образовања, пре свега са акцентом у раду са децом са развојним потешкоћама и спектру аутизма, у раду са децом са поремећајем у понашању и поремећају пажње у учењу, типа дислексија, дисграфија, дискалкулија, као и у раду са децом која имају здравствене проблеме. Поменули смо и стратегију рада са даровитом децом коју смо, нажалост, запоставили у систему, превише се бавећи децом са потешкоћама.
Ви сте овај семинар базирали на искуству и раду из Ваше праксе?
– Тако је. Наше искуство није мало. Скоро, од 2007. године, ми смо у овој причи. Ја сам директор Школе креативних вештина, али смо са својим тимом, који сачињавају доктори дефектолошких наука, клинички психолози, школски психолози, педагози, социјални радници, учитељи и наставници, све време, од самог процеса имплементације инклузије, у овој материји. Имамо доста искуства и примера добре праксе који могу да буду примери доброг рада и подршке наставницима у раду у учионици, јер инклузија није једноставна прича. То је један скуп процес. То је тимски рад и интердисциплинарни приступ, где би свако требало да ради свој посао. И као што би требало да постоји та унутрашња инклузивна мрежа, требало би да стоји и спољашња инклузивна мрежа коју сачињавају и Центри за социјални рад, Домови здравља а, наравно, и школе и оне специјалистичке, које се баве овом проблематиком. Једна од тих установа смо и ми, Школа креативних вештина, са својим тимом.
Да ли сте, поред школа, сарађивали са још неким установама?
– Јесмо, и то са Институтом за ментално здравље у Београду, са специјалним школама и организацијама родитеља удружења деце са аутизмом и децом са развојним потешкоћама. Сматрамо да су родитељи у овој причи неизоставан фактор сарадње, јер дете мења понашање и када родитељ обезбеди адекватне услове и средину, када он мења однос према свом детету и проблему и када прихвати проблем код свог детета.
Како сте задовољни сарадњом са колегама из наше школе?
– Колеге су дивне. Овде имате спој младости и искуства. Ови људи већ више година раде са децом. Оно што је мој утисак у разговору са њима је да је из године у годину све већи број деце са потешкоћама. Свако од њих има сопствену праксу. Као што је данас мени било битно да чујем њих, тако је било важно да и они чују једни друге, јер ће сарађивати у оквиру својих ИОП тимова, и то на унапређивању постигнућа ученика који иду по ИОП-у и који су у инклузивним оквирима. Данас смо посебно вежбали индивидуализацију. Такође смо се бавили родитељима. Акцентовали смо стратегије рада са децом из спектра аутизма и закључили да аутизам није једноставан поремећај, да постоји више облика истог. Свако дете је у овом спектру прича за себе и ви немате чаробно решење, односно пилулу, која ће бити примењивана у свим случајевима.
Хвала много и надамо се наставку сарадње.
– Хвала и вама на гостопримству и пријатној сарадњи. Желим вам много успеха у раду.
Припремио: Иво Торбица
Vineri, pe 1 noiembrie 2024, a avut loc un seminar la școală intitulat „Incluzia – de la teorie la practică 2“. Prezentatorul a fost pedagogul Bojan Grujić.
Învățătorii și profesorii s-au familiarizat cu modelele și metodele de lucru cu copiii care au probleme de comportament și cum să stăpânească strategiile de lucru eficient în recunoașterea și depășirea problemelor de învățare, prin discuții constructive, ateliere, precum și prin prezentarea experiențelor și oferirea de exemple din practica zilnică.
Domnul Bojan Grujić a împărtășit viziunea sa asupra acestei teme de actualitate și foarte importante într-un interviu pentru site-ul nostru școlar.
Ați fost deja aici pentru a doua oară. Care este scopul vizitei dumneavoastră de astăzi?
– Scopul este implementarea programului, care a fost realizat prin Secretariatul Provincial pentru Educație. Se referă la incluziune. Astăzi am susținut seminarul „Incluzia – de la teorie la practică“. Acesta s-a concentrat pe întărirea competențelor profesorilor pentru aplicarea strategiilor de lucru în cadrul educației incluzive, în special cu accent pe lucrul cu copiii cu dificultăți de dezvoltare și în spectrul autismului, precum și cu copiii cu tulburări de comportament și tulburări de atenție în învățare, cum ar fi dislexia, disgrafia, discalculia, precum și cu copiii care au probleme de sănătate. Am menționat și strategia de lucru cu copiii talentați, pe care, din păcate, am neglijat-o în sistem, concentrându-ne prea mult pe copiii cu dificultăți.
Ați bazat acest seminar pe experiența și munca din practica dumneavoastră?
– Exact. Experiența noastră nu este mică. Aproape din 2007, suntem implicați în această activitate. Eu sunt directorul Școlii de Abilități Creative, dar împreună cu echipa mea, formată din doctori în științele defectologice, psihologi clinici, psihologi școlari, pedagogi, asistenți sociali, învățători și profesori, am fost implicați în întreaga perioadă de implementare a incluziunii în această materie. Avem multe exemple de bună practică care pot servi ca exemple de lucru bun și suport pentru profesori în activitatea din clasă, deoarece incluziunea nu este o poveste simplă. Este un întreg proces. Este o muncă în echipă și o abordare interdisciplinară, unde fiecare ar trebui să își facă partea sa. Așa cum ar trebui să existe o rețea internă de incluziune, ar trebui să existe și o rețea externă de incluziune, formată din Centrele de Asistență Socială, Instituțiile de Sănătate și, desigur, școlile, inclusiv cele specializate, care se ocupă cu această problemă. Una dintre aceste instituții suntem și noi, Școala de Abilități Creative, cu echipa noastră.
Ați colaborat, în afară de școli, și cu alte instituții?
– Da, am colaborat și cu Institutul de Sănătate Mintală din Belgrad, cu școlile speciale și organizațiile părinților copiilor cu autism și copii cu dificultăți de dezvoltare. Considerăm că părinții sunt un factor indispensabil în această colaborare, deoarece copilul își schimbă comportamentul când părintele asigură condiții și mediu adecvate, când își schimbă atitudinea față de copilul său și problemă și când acceptă problema copilului său.
Cum sunteți mulțumit de colaborarea cu colegii din școala noastră?
– Colegii sunt minunați. Aici aveți o combinație de tinerețe și experiență. Acești oameni lucrează deja de mai mulți ani cu copiii. Ceea ce mi-a lăsat impresia în discuția cu ei este că, de la an la an, numărul copiilor cu dificultăți crește. Fiecare dintre ei are propria practică. Așa cum a fost important pentru mine să îi aud, la fel de important a fost și pentru ei să se asculte unii pe alții, deoarece vor colabora în cadrul echipelor lor IOP, pentru a îmbunătăți rezultatele elevilor care urmează IOP-ul și care sunt în cadre incluzive. Astăzi ne-am concentrat în mod special pe individualizare. De asemenea, ne-am ocupat de părinți. Am accentuat strategiile de lucru cu copiii din spectrul autismului și am concluzionat că autismul nu este o tulburare simplă, ci există mai multe forme ale acestuia. Fiecare copil din acest spectru este o poveste în sine și nu aveți o soluție magică, respectiv o pastilă, care să poată fi aplicată în toate cazurile.
Vă mulțumesc foarte mult și sperăm la continuarea colaborării.
– Vă mulțumesc și dumneavoastră pentru ospitalitate și colaborarea plăcută. Vă doresc mult succes în activitate.
Pregătit de: Ivo Torbica
Traducere: Sandra Zajka Mišković